... al unui inginer

Wednesday, December 19, 2007

Despre capitalistul mioritic

In Dilema Veche, Andrei Plesu ne vorbeste destre trei versiuni ale capitalismului autohton:

1. Proaspătul îmbogăţit. Un fel de Al Capone du pauvre, încă perplex că e aşa bogat, capabil mai curînd să-şi arate banii decît să-i folosească. În loc de urechi, are o ghirlandă de celulare, în loc de creier, un iPod. A face afaceri e, pentru el, a fi băiat deştept, a fi şmecher, a şti să te învîrţi. Vorbeşte tare oriunde s-ar afla, e convertibil în femei şi maşini, face cadouri scumpe şi dă bacşişuri grase. Nu-l complexează nimic, nu-i e ruşine de nimic, nu înţelege ce-ai cu el. În general se tunde scurt, ceea ce îi dă un aspect de bodyguard deghizat în patron. Se îmbracă inadecvat, se poartă frust, rîde zgomotos. E sentimental. Are grijă de mama, îşi răzgîie copiii şi, mai ales, îşi (le) face case ample, pompoase, în stilul vilelor de activişti ai vechiului regim (pe dinafară), cu lucioase parodii arăbeşti (pe dinăuntru).

2. Fata sau băiatul „de firmă“. În cazul acestei categorii, portretul individual se şterge. Specia e mai tare decît reprezentanţii ei. Avem de-a face cu inşi care se îmbracă la fel, mănîncă la fel, gîndesc (cînd totuşi o fac) la fel, vorbesc la fel. Muncesc mult, fiindcă visează să ajungă cît mai curînd în postura de la punctul 1. Sau măcar de la punctul 3. Din cauza asta, registrul privat al vieţii lor e nul sau catastrofal. Nu se distrează decît la grămadă, n-au intimitate, n-au bucurii. Cînd trebuie să fie simpli, îşi iau un aer sofisticat, cînd trebuie să gîndească nuanţat, devin rudimentari. Sînt, în genere, cît se poate de americani: nu mai spun „conţinuturi“, ci content-uri, nu mai spun „provocări“, ci challenge-uri.

3. Managerul. E o anexă la power-point. E expert. Îţi arată statistici, grafice colorate, analize de perspectivă. Ştie. N-are timp de pierdut. Îţi livrează platitudini şi bun-simţisme, pe bază de studii „sociologice“, evaluări de manual şi scamatorii probabilistice. A învăţat lucruri clare şi definitive. Ştie reguli. Toate regulile. Nu poate fi contrazis. Lucrează pe bani, să ne-nţelegem! Nu e prostul nimănui. Nu acceptă bla-bla-uri intelectuale. Un text se judecă după lungime, o carte – după vînzări. Restul sînt fiţe. Managerul e un fost băiat de firmă, care speră să ajungă magnat.

4 comments:

ovidiu said...

Auzi Marius, tu ai reusit sa pui cate un nume dintre cunoscutii tai in dreptul fiecarei categorii?

Asta cu copiatul modelelor capitaliste nu mi se pare ca e un lucru rau. In fond eram sub standardele lor, asa ca nu avem cum sa ajungem sa inovam pana nu ajungem la nivelul lor. Parerea mea.

pisicainbocanci said...

foarte corecta si completa analiza, doar o mica adaugire am de facut: ati observat ca, pe plaiurile mioritice, inca domina specimenele de la punctul 1?

rusinica said...

imi pare rau! sa aud ca la ora asta mai exista asa ceva; credeam ca am iesit din tranzitie

angel said...

da rusinica ai dreptate, da sa speram ca iesirea din tranzitie nu este marcata de evenimente gen revolutie